Prof. Alina Mavrescu
Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” Botoşani

Educaţia pentru cetăţenie prin situaţii-problemă este denumirea unui stagiu de formare Comenius, la care am participat în 2010, prin Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale, beneficiind de două surse de finanţare: acţiunea Comenius – mobilităţi individuale de formare continuă pentru personalul implicat în educaţie din învăţământul preuniversitar şi Fondul Social European – schema de susţinere complementară a mobilităţii europene a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar beneficiare ale Programului de Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii (Lifelong Learning). Activitatea de formare Comenius, cu participanţi din România, Italia, Austria şi Spania, a fost organizată de AFORII – Asociaţia de Formare şi Cercetare Internaţională din Palermo, Italia, iar instituţia gazdă a fost Centrul Internaţional de Studii Pedagogice (foto), Sèvres, Franţa. Ca urmare a participării la acest stagiu, pentru mine conceptul de educaţie pentru cetăţenie şi-a lărgit sfera, în special din perspectiva mijloacelor prin care poate fi realizată în şcoală.

Educaţia pentru cetăţenie este considerată, pe plan european, o prioritate a reformelor educaţionale. Aceasta este văzută ca instrument al coeziunii sociale, bazată pe drepturile şi responsabilităţile cetăţenilor. De asemenea, reprezintă o dimensiune majoră a politicilor educaţionale în toate ţările europene. Astfel, se poate spune că educaţia pentru cetăţenie este un scop educaţional, dirijând sistemul de învăţământ către un set de valori comune, cum ar fi: diversitatea, pluralismul, drepturile omului, justiţia , dezvoltarea durabilă, pacea, egalitatea. Tendinţele majore ale reformelor curriculumului în plan european constau în: educaţia pentru toţi, relevanţa curriculumului pentru individ şi pentru societate, dezvoltarea unor atitudini şi valori dezirabile, dezvoltarea abilităţilor, a gândirii critice, preocuparea pentru adecvarea instruirii la nevoile fiecărui individ, maximizarea potenţialului fiecărui copil, predarea şi învăţarea centrate pe elev etc.

Din perspectiva educaţiei pentru cetăţenie, profesorul are în vedere următoarele aspecte:

  • practicarea drepturilor omului în şcoală, dând prioritate unei pedagogii cooperative şi instaurând un climat de încredere în clasă;
  • centrarea pe elev;
  • considerarea contextului social şi global, favorizând abordările comune între profesori, pentru gestionarea problemelor;
  • rolul de mediator între cursanţi şi mediul lor;
  • modernizarea procesului de evaluare;
  • evaluarea ca modalitate de progres, accentul pe evaluarea formativă;
  • modernizarea formării profesorului, folosind noi abordări pedagogice şi noile tehnologii informaţionale.

Relaţia profesor-elev este una de colaborare, de încredere şi de respect reciproc, iar elevul trebuie să se simtă sprijinit.
Activităţile care vizează educaţia pentru cetăţenie trebuie să utilizeze învăţarea activă, întrucât a fi cetăţean presupune o activitate practică. Oamenii învaţă despre democraţie şi despre drepturile omului nu numai din ce li se spune despre, ci experimentându-le. În educaţia formală, experienţa începe în clasă şi continuă prin etosul şi cultura şcolii. Profesorii trebuie să creeze astfel de experienţe pentru elevi, prin exersarea învăţării active de către ei înşişi în procesul de formare. Învăţarea activă poate fi o modalitate mai stimulatoare şi mai motivantă decât instruirea formală şi poate aduce rezultate durabile -atât pentru adulţi, cât şi pentru tineri -, întrucât cei care învaţă sunt direct implicaţi. De asemenea, sprijină învăţarea deoarece se centrează pe exemple concrete mai degrabă decât pe principii abstracte. În învăţarea activă, elevii sunt încurajaţi să formuleze principii generale pornind de la cazuri concrete, şi nu invers – de exemplu, analiza diferitelor tipuri de drepturi pornind de la un anumit aspect legat de „drepturi” în şcoală , şi nu printr-o discuţie abstractă despre noţiunea de „drept al omului”.

Un instrument pedagogic care ar putea fi utilizat în învăţarea activă a cetăţeniei este situaţia-problemă. Aceasta urmăreşte ca elevii să fie puşi în situaţii care să îi privească, să aibă sens pentru ei şi care să reprezinte un obstacol. În felul acesta, elevii trăiesc o contradicţie şi pun sub semnul întrebării ceea ce ştiu, ceea ce gândesc. Provocarea îi stimulează, îi face să reacţioneze şi îi motivează pentru a rezolva problema. Punându-se în cauză, îşi construiesc propriile atitudini, îşi schimbă concepţiile şi pot să formuleze cunoştinţe de ordin general, pe care să le utilizeze în alte situaţii. De exemplu, consecinţele pe care le-ar avea nerespectarea unor reguli la şcoală, în familie şi în societate, pot fi identificate pornind de la următoarele situaţii, abordate sub forma unor jocuri de rol:a) Într-o familie, mama şi tata decid că nu vor să mai muncească niciodată. Ei îi informează pe cei trei copii despre acest lucru. b) Fratele mai mare îi anunţă pe fratele şi sora sa că se mută şi că va lua din casă banii, televizorul, cărţile, biroul etc., lucruri care nu îi aparţin, dar de care are nevoie. Tot despre necesitatea respectării regulilor se poate discuta de la o altă situaţie-problemă, prezentată sub forma unui joc de rol: Un elev îi spune profesoarei că un coleg i-a dat o palmă. Colegul se apără, spunând că şi-a cerut scuze. O astfel de situaţie-problemă poate provoca o contradicţie: politeţea scuză fapta? De asemenea, poate impune o dezbatere în legătură cu măsura în care respectarea unor reguli compensează încălcarea altora şi poate conduce la formularea unei idei generale, referitoare la necesitatea respectării tuturor regulilor în comunitatea din care facem parte. Atitudinea participativă a elevilor poate fi stimulată prin crearea de către ei înşişi a unui regulament al clasei.
Aşadar, şcoala îşi asumă un rol fundamental în pregătirea tinerilor pentru participarea activă într-o societate democratică, consolidând astfel cultura democraţiei, deoarece permite învăţarea sistematică a cunoştinţelor legate de cetăţenie, facilitează practicarea timpurie a stilului de viaţă democratic (participare, negociere colectivă, reprezentare), este o instituţie de interes public, obiect al controlului public şi al controlului calităţii, este un spaţiu al legii, unde diferiţi actori lucrează împreună şi convieţuiesc şi este o organizaţie care se auto-conduce şi se auto-dezvoltă.

Conţinutul prezentului material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorului. AN şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care conţinutul informaţiei va fi folosit.

***

Instantaneu din piesa Caligula, după Albert Camus. Activitate din cadrul proiectului Educație pentru cetățenie, aprilie 2010. În rolul titular: Ovidiu Cosovanu.

Proiectul educativ „Educaţia pentru cetăţenie”
liceenibotosani.blogspot.ro, 5-05-2011

Proiectul educativ „Educaţia pentru cetăţenie”, derulat în Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” Botoşani în aprilie 2011, face parte din planul de diseminare a unei activităţi de formare continuă Comenius „Educaţia pentru cetăţenie în situaţii-problemă”, la care a participat unul dintre organizatori (prof. Alina Mavrescu) şi reprezintă necesitatea de a pune în valoare competenţele acumulate la curs, printr-o activitate care a implicat un număr mare de elevi, precum şi alte cadre didactice din şcoală. Din echipa de proiect au mai făcut parte prof. Geanina Ipate, prof. Mariana Damian, prof. Radu Gonciar, prof. Speranţa Lemny, prof. Silvia Pavăl. În activităţile care au avut drept scop dezvoltarea atitudinii participative şi a cetăţeniei active, au fost implicaţi elevii claselor a IX-a A, a IX-a D, a IX-a H, a X-a E, a XI-a G.
Lansarea proiectului a avut loc în prezenţa doamnei inspector Rodica Mighiu şi a doamnei director Marilena Mardare, când au fost anunţate activităţile, precum şi concursurile din cadrul proiectului. Unul dintre obiectivele proiectului, valorizarea drepturilor omului, s-a concretizat într-o suită de activităţi: „Scurtă incursiune în istoria drepturilor omului” – prezentare PowerPoint, reprezentaţie dramatică: „Caligula” după Albert Camus, „Patria imaginară”(activităţi didactice, concurs de eseuri).