Return to Siguranța și sănătatea muncii

Accidente de muncă

Valenţe culturale ale securităţii şi sănătăţii în muncă

Modulul 5: Accidente de muncă

ACCIDENTE DE MUNCĂ

 Această lecţie prezintă ce se înţelege, conform legii, prin accident de muncă, cele mai frecvente cauze ale accidentelor de muncă şi cele mai expuse meserii. Deasemenea scoate in evidenţă ce trebuie să facă lucrătorul astfel încât să iasă pe poarta unităţii  la fel de sănătos cum a intrat

 De ce e important subiectul?

Accidentele de munca şi bolile profesionale au reprezentat si reprezintă şi in prezent tragedia umană cea mai dură a tuturor activităţilor umane, care se repercutează indiferent de nivelul de dezvoltare al unei ţări şi în pierderi economice importante.

 Organizaţia internaţională a Muncii (OIM) estimează că aproximativ 2.2 milioane de oameni mor anual în accidente de muncă sau din cauza unor boli profesionale. Asta înseamnă că zilnic mor în jur de 5.000 de oameni.

 Uniunea Europeană (EU) a făcut un raport anterior extinderii de acum 2 ani şi a estimat 120.000 de decese profesionale anual, în timp ce Statele Unite estimează 103.000 de decese anuale atribuite locului de muncă.

În ţările industrializate, problema principală o reprezintă bolile profesionale, în timp ce în ţările în curs de dezvoltare prevalează accidentele în care lucrătorii mor în nenorocirile care au loc în sectoare ca: minerit, construcţii şi agricultură.

În plus, statisticile arată că lucrătorii tineri (15-24 de ani) suferă cu frecvenţă mai mare din cauza accidentelor cu incapacitate temporară de muncă, în timp ce lucrătorii cu vârsta de peste 55 de ani suferă cu o probabilitate mai mare din cauza accidentelor sau îmbolnăvirilor fatale (mortale), comparativ cu altă categorie de vârstă.

 S-a stabilit ca la 28 aprilie este ziua internaţională a comemorării victimelor accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.

Institutul de Sănătate Publică din Bucureşti gestionează baza de date referitoare la bolile profesionale şi publică anual o broşură tematică.

Inspecţia Muncii gestionează baza de date a accidentaţilor în muncă din România şi periodic analizează datele statistice pentru a stabilii direcţiile în care să-si intensifice activitatea preventivă.

De la înfiinţarea Inspecţiei Muncii, în anul 2000, numărul de accidentaţi în muncă are o tendinţă de scădere, cu excepţia anului 2001, an în care, datorită unei campanii dedicate, a crescut gradul de raportare a accidentelor cu incapacitate temporară de muncă (tab.1).

 Tab. 1 Dinamica accidentelor de muncă în perioada 2000 – 2007 primele 9 luni

An Nr. salariaţi Total accidentaţi Accidentaţimortal Indice de frecvenţă*
Mortal Total
2000 6.524.742 6.633 490 0,08 1,02
2001 6.449.859 6.829 456 0,07 1,06
2002 6.294.517 6.384 439 0,07 1,01
2003 6.118.514 5.960 415 0,07 0,97
2004 5.936.856 5.546 386 0,07 0,93
2005 5.905.410 4.874 475 0,08 0,83
2006 5.907.628 5.027 531 0,09 0,85
2007-9 luni 5.898.183 4.987 413 0,07 0,85

* numărul de accidentaţi înregistraţi la 1000 de salariaţi

 Având în vedere scăderea continuă a numărului de salariaţi, imaginea reală a dinamicii accidentaţilor o dau indicatorii exprimaţi în mărimi relative. Frecvenţa de accidentare, exprimată prin indicele de frecvenţă, relevă faptul că frecvenţa accidentaţilor mortal a rămas, din păcate, constantă în perioada analizată şi numai frecvenţa totală a manifestat o tendinţă descrescătoare.

 

1. Ce sunt accidentele de muncă?

             Accidentul de muncă, conform definiţiei din lege este vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca, adică acordarea unui concediu medical, de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

            Lucrător = persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice.

            Alţi participanţi la procesul de muncă = persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o forma de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

 2. Care sunt cele mai frecvente cauze ale accidentelor de muncă?

 Cauzele accidentelor sunt analizate după elementele sistemului de muncă (executant, mijloc de producţie, sarcina de muncă si mediul de muncă), cu observaţia că un accident se poate produce prin conjugarea mai multor cauze. Analiza pe perioada 2000-2006, relevă o incidenţă relativ constantă a ponderii cauzelor accidentelor. Înmedie, 88% dintre accidente au avut cauze dependente de executant, 47 % s-au produs din cauze legate de mijlocul de producţie, 39% au avut cauze dependente de sarcina de muncă şi 12% au avut loc din cauza mediului de muncă.

Detaliate, cauzele dependente de executant, de mijlocul de producţie şi cele dependente de sarcina de muncă (tab.2) au avut variaţii relativ mici în perioada analizată.

 Tab.2 Cauzele accidentelor de muncă

Ponderea medie, %
Cauze dependente de executant
Efectuarea necorespunzătoare a operaţiilor de muncă 36
Căderea de la înălţime sau la acelaşi nivel (alunecări, împiedicări, căderi) 27,5
Omisiuni (neutilizarea mijloacelor de protecţie, neefectuarea unor operaţii indispensabile securităţii muncii) 22,5
Expunerea, în afara sarcinii de muncă, la factori periculoşi sau nocivi 8,5
Efectuarea, în afara sarcinii de muncă, a unor operaţii periculoase 1,5
Prezenţa la lucru în condiţii psiho-fiziologice necorespunzătoare 1
Alte cauze 3
Cauze dependente de mijlocul de producţie
Cauze de natură fizică 85
Cauze de natură chimică 2,5
Cauze de natură biologică 0,25
Alte cauze 12,25
Cauze dependente de sarcina de muncă
Deficienţe de îndrumare, supraveghere şi control 30
Erori în prestabilirea operaţiilor de muncă 20
Omisiuni în prestabilirea operaţiilor de muncă 15
Lipsuri în asigurarea condiţiilor de securitate şi igienă a muncii 10
Repartizarea necorespunzătoare a executanţilor pe locuri de muncă 8
Alte cauze 17

 

În ceea ce priveşte cauzele dependente de mediul de muncă (tab.3), până în anul 2002 variaţiile au fost mici, după care au început să scadă accidentele determinate de caracterul special al mediului de muncă, odată cu normalizarea treptată a condiţiilor locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite.

 Tab. 3 Evoluţia cauzelor accidentelor de muncă dependente de mediul de muncă

  Ponderea, %
2002 2005
Cauze de natură fizică 25 27,3
Caracterul special al mediului de muncă 27,3 4,2
Cauze de natură chimică 3,7 2
Climatul psihosocial 3,9 3,5
Alte cauze 40,1 63

 

3. ANALIZA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ PRODUSE ÎN SEM. I 2008

În primul semestru al anului 2008 a fost înregistrat un număr de 1943 persoane accidentate (2297 în anul 2007-sem.I), dintre care, 107 accidentate mortal (208 în anul 2007-sem.I).

 Indicele de frecvenţă (numărul de accidentaţi care revine la 1.000 de lucrători) a fost 0,690/00 pentru totalul persoanelor accidentate şi 0,040/00 pentru accidentaţii mortal.

În aceeaşi perioadă, s-au produs 7 accidente de muncă colective, în care au fost implicate 27 de persoane, dintre care, 6 au decedat.

Un număr mare de accidente de muncă, s-a înregistrat în judeţele:

  • Bucureşti              –  313 accidentaţi reprezentând 16,2% din totalul accidentaţilor;
  • Petroşani              –  115 accidentaţi reprezentând 5,9% din totalul accidentaţilor;
  • Constanţa             –  97 accidentaţi reprezentând 5,0% din totalul accidentaţilor;
  • Argeş                     –  79 accidentaţi reprezentând 4,1% din totalul accidentaţilor;
  • Braşov                   –  74 accidentaţi reprezentând 3,8% din totalul accidentaţilor;
  • Timiş                      –  73 accidentaţi reprezentând 3,8% din totalul accidentaţilor;
  • Cluj            –  71 accidentaţi reprezentând 3,7% din totalul accidentaţilor.

Un număr mare de accidente de muncă mortale, s-a înregistrat în judeţele:

  • Bucureşti       –  15 accidentaţi reprezentând 14,4% din persoanele accidentate mortal;
    • Constanţa      –  12 accidentaţi reprezentând 11,2% din persoanele accidentate mortal;
    • Galaţi             –  6 accidentaţi reprezentând 5,8% din persoanele accidentate mortal;
    • Bistriţa              –  5 accidentaţi reprezentând 4,8% din persoanele accidentate mortal;
    • Timiş                –  5 accidentaţi reprezentând 4,8% din persoanele accidentate mortal;
    • Arad                  –  4 accidentaţi reprezentând 3,8% din persoanele accidentate mortal;
    • Argeş               – 4 accidentaţi reprezentând 3,8% din persoanele accidentate mortal.

Sectoarele economiei naţionale în care au fost înregistrate cele mai multe accidente de muncă sunt:

  • Construcţi de clădiri – 184 accidentaţi reprezentând 9,5% din totalul accidentaţilor;
  • Extracţia cărbunelui superior şi inferior – 123 accidentaţi reprezentând 6,4% din totalul accidentaţilor;
  • Industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal (exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii) – 87 accidentaţi reprezentând 4,5% din totalul accidentaţilor;
  • Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor – 86 accidentaţi reprezentând 4,4% din totalul accidentaţilor;
  • Transporturi terestre şi transporturi prin conducte – 82 accidentaţi reprezentând 4,2% din totalul accidentaţilor;
  • Industria metalurgică – 79 accidentaţi reprezentând 4,1% din totalul accidentaţilor.

Cel mai mare număr de accidente mortale de muncă s-au înregistrat în sectoarele:

  • Construcţii de clădiri – 14 accidentaţi mortal reprezentând 13,1% din totalul persoanelor accidentate mortal;
    • Lucrări de geniu civil – 10 accidentaţi mortal reprezentând 9,3% din totalul persoanelor accidentate mortal;
    • Prelucrarea lemnului, fabricarae produselor din lemn şi plută, cu excepţia mobilei; fabricarea articolelor din paie si din alte materiale vegetale împletite – 8 accidentaţi mortal reprezentând 7,5% din totalul persoanelor accidentate mortal;
    • Transporturi terestre şi transporturi prin conducte – 8 accidentaţi mortal reprezentând 7,5% din totalul persoanelor accidentate mortal;
    • Activităţi de investigaţii şi protecţie – 8 accidentaţi mortal reprezentând 7,5% din totalul persoanelor accidentate mortal;
    • Silvicultură şi exploatare forestieră – 6 accidentaţi reprezentând 5,6% din totalul accidentaţilor.

Din punct de vedere al vârstei persoanelor accidentate, analiza accidentelor de muncă a evidenţiat faptul că persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 – 40 de ani deţin o pondere de 28,1% din totalul accidentaţilor.

De asemenea, lucrătorii cu vechime în ocupaţie de până la 5 ani sunt cei mai expuşi riscului de accidentare, reprezentând 41,4% din totalul accidentaţilor, în timp ce lucrătorii cu o vechime în ocupaţie de peste 20 de ani reprezintă 25,9% iar cei cu vechime în ocupaţie între 10- 20 de ani reprezintă 18,3% din totalul accidentaţilor.

Analiza accidentelor din punct de vedere al vechimii la locul de muncă relevă faptul că 65,8% adică 1.279 persoane din totalul accidentaţilor sunt lucrători cu vechime de până la 5 ani (41,0% adică 797 persoane accidentate au vechime la locul de muncă între 1-3 ani), iar cei din grupa de vechime 5-10 de ani reprezintă 14,1% din totalul accidentaţilor.

Ocupaţia cea mai frecvent întâlnită în rândul persoanelor accidentate în muncă este cea de lăcătuş mecanic. Numărul lor este de 137 reprezentând 7,1% din totalul persoanelor accidentate. Din totalul de 137 de accidentaţi, 54,7% sunt lucrători cu o vechime la locul de muncă de până la 5 ani şi anume:

–          8,7% au vechime de până la 1 an;

–          35% au vechime între 1 – 3 ani;

–          11% au vechime între 3 – 5 ani.

A doua ocupaţie cu pondere mare pe economie (3,8% – 74 accidentaţi) este cea de muncitor necalificat la demolarea cladirilor /captuseli zidarie/placi mozaic/faianta/gresie, parchet. Din cei 74 accidentaţi 97,3% au o vechime la locul de muncă de până la 5 ani:

–          32,4% au vechime de până la 1 an;

–          59,5% au vechime între 1 – 3 ani;

–          5,4% au vechime între 3 – 5 ani.

Ocupaţia care deţine locul al treilea ca pondere pe economie (2,8% – 54 accidentaţi) este cea de muncitor necalificat la ambalarea produselor solide şi semisolide. Din cei 54 de accidentaţi 85,2% au o vechime la locul de muncă de până la 5 ani:

–          20,4% au vechime de până la 1 an;

–          51,8% au vechime între 1 – 3 ani;

–          13% au vechime între 3 – 5 ani.

Ocupaţia care deţine locul al patrulea ca pondere pe economie (2,6% – 50 accidentaţi) este cea de miner in subteran. Din cei 50 de accidentaţi 62% au o vechime la locul de muncă de până la 5 ani:

–          8% au vechime de până la 1 an;

–          42% au vechime între 1 – 3 ani;

–          12% au vechime între 3 – 5 ani.

Ponderi de aproximativ 2% din totalul accidentaţilor revin următoarelor categorii de lucrători:

–          şofer autocamion (maşini de mare tonaj) – (48 – 2,5%)

–          electrician de întreţinere şi reparaţii – (42 – 2,2%);

–          lucrător comercial – (36 – 1,9%);

–          agent pază şi ordine – (34 – 1,8%);

–          manipulant mărfuri – (32 – 1,6%);

–          sudor manual cu arc electric – (31 – 1,6%);

–          dulgher (exclusiv restaurator) – (31 – 1,6%)

–          tâmplar universal – (31 – 1,6%).

În anul 2008 au încheiat incapacitatea temporară de muncă un număr de 1.588  persoane din care 23 prin deces, 80 printr-o decizie de invaliditate iar restul de 1.485 prin reluarea activităţii.

Pentru persoanele care au încheiat incapacitatea de muncă în anul 2008, indicele de durată medie (numărul de zile pierdute, în medie, de un accidentat) este de 72.3 zile, iar indicele de gravitate (numărul total de zile de incapacitate de muncă, raportat la 1.000 de angajaţi) este 40,80/00.

 4. Cum se poate acţiona?

 Pe lângă obligaţiile angajatorului, fiecare lucrător şi  participant la procesul de muncă trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului (maistru, şef etc.), astfel încât să nu-şi expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională propria persoana şi nici alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

Pentru aceasta lucrătorii şi participanţii la procesul de munca trebuie:

    a) sa utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;

    b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, sa îl înapoieze sau sa îl pună la locul destinat pentru păstrare;

    c) sa nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi sa utilizeze corect aceste dispozitive;

    d) sa comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de munca despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienta a sistemelor de protecţie;

    e) sa aducă la cunoştinţa conducătorului locului de munca şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;

    f) sa coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

    g) sa coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul sau de activitate;

    h) sa isi însuşească şi sa respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca şi măsurile de aplicare a acestora;

    i) sa dea relaţiile solicitate de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari.

 5. Ce spune legea?

 Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în:

a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice (ITM)

b) accidente care produc invaliditate (INV);

c) accidente mortale (D);

d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauza (C)

            Accident uşor = eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile.

            Incident periculos = evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de munca sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil sa aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa producă pagube materiale;

Este de asemenea accident de muncă:

a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;

b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţara sau în afară graniţelor tarii, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;

d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti;

e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie initiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta avutul public şi privat;

f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în timpul programului de munca, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;

g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi invers;

h) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de munca;

i) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normală de deplasare;

j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;

k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;

l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practica;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni;

r)  intoxicatie acuta profesională – stare patologica aparuta brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă.

În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul sa se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în munca sau de circulaţie în vigoare.

  

6. Exemple de accidente

 

Un tânăr în vârstă de 27 de ani si alţi câţiva lucrători au fost angajaţi de o companie să decoperteze şi să înlocuiască acoperişul unei magazii. Înainte de începerea lucrului nu a fost pregătit nici un sistem de securitate şi nu s-au luat măsuri de protecţie la faţa locului. Tânărul, care nu lucrase niciodată pe un acoperiş, a făcut câţiva paşi înapoi pe o porţiune fragilă acoperişului unei magazii învecinate, care a cedat. A căzut de la o înălţime de 7m direct pe podeaua aflată dedesubt şi a decedat ca urmare a rănilor.

Linia căii ferate  

Un lucrător de 22 ani, angajat prin agent de muncă temporară, a fost lovit şi ucis de un tren în timp ce lucra într-o zonă aglomerată de pe linia căii ferate. Tânărul a lucrat numai câteva schimburi şi primit numai o instruire de bază cu privire la securitatea muncii. Procedurile de securitate şi supravegherea au fost necorespunzătoare. În urma accidentului, agentul de muncă a introdus o serie de schimbări, inclusiv un sistem de îndrumare, pentru urmărirea evoluţiei personalului nou angajat.

Flăcări   

Un tânăr în vârstă de 19 ani s-a angajat la o companie specializată în curăţarea sistemelor de aerisire de uz casnic şi industrial. El şi colegii săi de echipă trebuiau să cureţe interiorul unei conducte de aerisire a unei magazii de vopsele. Tânărul lucrător în vârstă de 19 ani trebuia să răzuiască particulele de vopsea de pe pereţii conductei. În timp ce se afla în interiorul acesteia, reziduurile de vopsea s-au aprins şi au luat foc. El a reuşit să se târască afară din conductă, însă flăcările i-au produs arsuri de gradul trei pe o suprafaţă de peste 82% din corp.

Cădere de la înălţime  

Accidentarea gravă a unui tânăr angajat al unei magazii a pus în lumină o serie de probleme importante legate de securitatea angajaţilor magaziei şi depozitarea produselor comerciale, inclusiv supravegherea lucrătorilor fără experienţă. Un angajat în vârstă de 22 de ani a suferit o fractură de pelvis şi şi-a strivit o vertebră în urma căderii de la o înălţime de 3.5 metri, de pe o platformă temporară ridicată între doi paleţi depozitaţi în magazie. Potrivit anchetatorilor, un supraveghetor competent şi-ar fi dat seama că munca pe o platformă fără nici o protecţie, la o asemenea înălţime, este nesigură şi nu ar fi permis acest lucru.

Structura acoperişului  

În timp ce lucra la structura unui acoperiş un tânăr de 21 de ani a căzut dintr-un coş improvizat agăţat în cârligul unei instalaţii de ridicat acţionată manual, de la o înălţime de aproximativ 8 metri. Anchetatorii au stabilit că angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile privind planificarea, supravegherea şi desfăşurarea în condiţii de siguranţă a lucrului la înălţime şi că lucrătorii implicaţi ar fi trebuit să fie competenţi şi instruiţi.

Bare de oţel  

Un lucrător de 19 ani a fost strivit şi ucis de nişte bare de oţel care s-au prăbuşit peste el. El lucra sub o greutate suspendată în cârligul instalaţiei de ridicat, acţionată de un lucrător relativ lipsit de experienţă. Nici unul dintre cei doi lucrători cu responsabilităţi la locul de muncă respectiv nu a fost instruit corespunzător. Anchetatorii au subliniat faptul că angajatorii au obligaţia de a se asigura că lucrătorii şi coordonatorii lor sunt instruiţi şi au recomandat tuturor firmelor de construcţii să-şi revizuiască procedurile de instruire şi testare.

Betoniera   

O companie producătoare de prefabricate din beton a fost amendată după ce unuia dintre lucrători i-a fost amputat piciorul în urma unui accident de muncă. Un lucrător în vârstă de 17 ani s-a accidentat în momentul în care a alunecat de pe o platformă instabilă şi şi-a prins piciorul în sistemul de malaxare a unei betoniere. El nu fusese suficient instruit.

Platforme mobile   

Un tânăr în vârstă de 25 de ani care, în cadrul unui proiect de reamenajare, lucra la dezasamblarea unor platforme mobile ale unui tavan fals, a decedat după ce s-a prăbuşit prin acesta. Câteva masuri practice şi extrem de simple ar fi putut fi luate pentru ca acest gen de accidente să fie prevenite, însă ele au fost ignorate.

Expunerea la zgomot  

Unui tânăr în vârstă de 25 de ani, care lucra ca DJ, i-a fost afectat în mod grav auzul datorită volumului mare muzicii. La acel moment, el nu a conştientizat pericolul pe care îl reprezintă expunerea la zgomot şi, în consecinţă, nu şi-a luat nici o măsură de protecţie.

 Fotbalistul începător  

Un fotbalist începător în vârstă de 17 ani s-a electrocutat atunci când echipamentul de antrenament pe care îl ducea în spate a atins un cablu de înaltă tensiune. Clubul de fotbal a fost amendat pentru că nu a asigurat condiţii sigure jucătorului care începuse antrenamentele de numai două săptămâni, în cadrul unui contract pe o perioadă de doi ani.

Ucenicul mecanic  

Un ucenic mecanic în vârstă de 18 ani a decedat după ce a fost cuprins de flăcări; el îl ajuta pe şeful său să golească un amestec de benzină şi motorină într-un rezervor de reziduuri atunci când benzina a explodat. Conducta de evacuare a gazelor, situată în imediata apropiere a rezervorului, era deschisă în acel moment, astfel încât vaporii de benzină s-au aprins şi au luat foc. Aflându-se în perioada de ucenicie la locul de muncă, el se afla în responsabilitatea angajatorului său pentru supraveghere şi formare, dar proprietarul garajului a lăsat măsurile de securitate şi sănătate la latitudinea angajaţilor.

 

 

 

 

 

Ferma de fructe  

Doi tineri lucrători zilieri, în vârstă de 21, respectiv 27 de ani, au decedat după ce au fost agăţaţi în angrenajul unui utilaj agricol de la o fermă de fructe. Ei trebuiau să fixeze, cu ajutorul unui dispozitiv de manipulare, cablurile care securizau maşina, atunci când s-a întâmplat accidentul. Nu se realizase evaluarea riscurilor, dispozitivul de manipulare nu era adecvat şi nu era dotat cu un sistem de siguranţă. Lucrătorii nu beneficiaseră de o instruire corespunzătoare cu privire la manipularea utilajului agricol şi nici cu privire la pericolele de la locul de muncă. Anchetatorii au atras atenţia asupra faptului că mulţi dintre angajaţii fermei sunt studenţi şi, în consecinţă, este foarte probabil ca ei să nu cunoască normele de protecţie a muncii.

7. Unde se pot găsi informaţii suplimentare privind accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale

 www.inspecţiamuncii.ro

www.protecţiamuncii.ro

www.sanatateocupationala.ro