O cântare…
… o recitare…
… o convorbire…
… un dans…
…o documentare…
… un ceai…
…un puzzle și multe alte activități dedicate lui Eminescu și Zilei Culturii Naționale.
Amănunte, pe pagina noastră facebook.com/PedaBT.
Zilele Eminescu / Invitație la o recitire
În preajma zilei de 15 ianuarie, vă invităm să contemplați, împreună cu dragul nostru poet Mihai Eminescu, Stelele-n cer și Lacul codrilor albastru pe pământ, „surele văi de chaos” din care lumea s-a ivit, „luceferii zâmbind” și „aducerile-aminte troienind”.
Drept ghid în această călătorie „pe planeta Eminescu”, o puteți lua pe doamna profesoară Maria Baciu, cu al său excepțional podcast înregistrat la acest început de an:
Triplă lansare de carte
Astăzi biblioteca tace. Nu se-aude, dar se simte: e o ploaie de cuvinte.
Ploaia-și cântă-acum iertarea; e o doină ce nu minte.
Și ea știe c-o să treacă lupta asta-neînsemnată
Căci oameni au mai murit: prin războaie sau prin artă.
(Mălina Zară – Biblioteca din vis)
Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” a găzduit astăzi, de ziua Poetului național, o triplă lansare de carte.
MĂLINA-GEORGIANA ZARĂ, care a absolvit Liceul nostru acum câteva zile, și-a prezentat volumul „Veșnic tânăr, veșnic haos” (Editura Agata, 2022). Cuvântul înainte al cărții, semnat de doamna profesoară Diana Aghiorghiesei, ne spune:
„Am întâlnit-o pe Mălina în locul unde se întâlnesc oamenii între ei să se definească. Am întâlnit-o în locul unde oamenii mari se oglindesc în omuleți mici, unde se nasc visele și unde încep toate călătoriile. Am întâlnit-o la Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga” Botoșani unde este elevă în clasa a XII-a, la profilul ce pregătește viitori dascăli, învățători-educatoare.
Mălina este o prezență discretă în viața școlii, dar s-a făcut remarcată deja prin rezultatele frumoase și performanțele obținute la activitățile, olimpiadele și concursurile de limba și literatura română. Pe lângă dăruirea și pasiunea cu care își îndeplinește responsabilitățile de elev și de viitor cadru didactic, Mălina are îndrăzneală și entuziasm, are sensibilitate și talent pentru a ne împărtăși din trăirile și frământările adolescenței. Jocul cu poezia îi este adolescentei Mălina instrument de autocunoaștere, iar cuvintele-i devin oglinzi pentru reflectarea ambivalențelor și a conflictelor interne.
Fără a pretinde a avea competențe în evaluarea și aprecierea scrierilor literare, îndrăznesc să spun despre Mălina, tânăra poetă, că este o scriitoare care are nevoie de timp și spațiu, de repere și îndrumare, de experiențe și emoții care să valorifice și să contureze înzestrarea și harul pe care le are.
Mălina Zară are 18 ani. Este la început de drum. La fel este și poezia ei. Acest volum de debut ne dezvăluie o tânără sensibilă, profundă, o voce lirică ce va avea cu siguranță un vibrant ecou în galeria scriitorilor contemporani.”
Tot astăzi ALEXANDRA CUCIUREANU, colega de clasă a Mălinei, și-a lansat placheta de versuri De vorbă cu Dumnezeu (Editura Agata, 2022). Alexandra își definește arta poetică drept o sinergie, o conlucrare cu harul divin: „Spre slava Lui și spre folosul aproapelui meu, dar și pentru liniștea și împlinirea mea am încercat mereu să îmi înmulțesc talanții, după putință, fie că e vorba de pictat, cântat, cusut semne de carte ori poezie. În primul rând, în acestea mi-am găsit mereu refugiul, modul de a scăpa de întunericul unei lumi ce nu a fost mereu prietenoasă. A fost prima modalitate de a schimba ceva. Din totdeauna mi-am dorit să schimb lumea schimbându-mă pe mine însămi. Evoluția mea în orice domeniu însemnând evoluția propriei lumi. Așadar, inițial îmi metamorfozam tenebrele interioare, tot gerul și iarna din suflet în flori și în primăvară, în veselie, în bucurie. Treptat am început să îmi aștern pe foaie raiul și iadul în stare absolută și pură, fiecare frământare de gând exprimând profunzimea vieții și a trăirii, a ceea ce sunt eu.
Versurile nu sunt numai o descătușare a sentimentelor, trăirilor sau impresiilor, ci și un mod de a trăi, de a mă apropia de veșnicie.
Poezia îți încolțește în suflet câte o nădejde/ca o nădejde, câte/ca o năzuință spre Binele Absolut și Atotputernic. E drumul spre visare, spre iubirea infinită a Lui Dumnezeu, e luminița de la capătul tunelului, șina pe care merge trenul vieții spre infinit. Poezia e necuprinsul tainic pe care Dumnezeu l-a sădit în inima omului, căci ,,Românul s-a născut poet”.
Poezia e curcubeul ce se ivește după furtună, după prăpădul lumii, căci poezia este de la Dumnezeu.”
O prezență inedită între cele două tinere absolvente este domnul profesor dr. LAURENȚIU PALADE, aflat într-o ipostază mai puțin cunoscută, de muzicolog. Cercetarea sa doctorală cu privire la Anton Zeman, compozitor ieșean de origine slovacă, muzician de mare valoare, dar underrated, a dat naștere lucrării „Anton Zeman. Studiu monografic”, un volum apărut la Editura Taida.
Cei prezenți n-au uitat să comemoreze trecerea în veșnicie a lui Eminescu. Corul Liceului, dirijat tot de domnul profesor Laurențiu Palade, a interpretat câteva piese pe versurile marelui poet.
Eminescu, omagiat de „albinuțe”
Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline…
Şi albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur,
Ca cercei din el să facă cariul, care-i meşter faur.
Mihai Eminescu – Călin (file din poveste)
Cu prilejul aniversării lui Eminescu și al sărbătorii culturii românești, un roi de albinuțe a dat năvală în biblioteca Liceului. Nu doreau să culeagă polen din vreo floare, ci cât mai multe cunoștințe despre viața și operele Poetului național.
Micuțele ființe iubitoare de Eminescu sunt, desigur, elevii clasei pregătitoare A, mai cunoscută sub numele „clasa albinuțelor”. Ghiduri către creația marelui poet le-au fost doamna Olguța Șchiopu, profesor pentru învăţământ primar, și doamna Garofița Adochiței, bibliotecara școlii.
Seri melancolice eminesciene cu Andrei Mariciuc
De ziua Poetului național, vă invităm să-l ascultați pe Andrei Mariciuc, alături de trupa Metafora, în transpuneri folk ale stihurilor eminesciene.
Andrei-Alexandru Mariciuc învață în clasa a XII-a C și vrea să devină matematician, la fel ca dirigintele său, domnul profesor Laurențiu Macovei. Însă logaritmii și integralele nu reprezintă singurele sale pasiuni. Pe scenă, alături de ceilalți dansatori din ansamblul Mărgineanca sau de colegele din formația Metafora, Andrei caută acordul potrivit cu „dulcea muzică de sfere”, ca să-l cităm pe ilustrul sărbătorit al acestei zile. În sala de clasă, e mereu dornic să descifreze, împreună cu dascălii săi, „al vieții înțeles nedezlegat”.
Cu Metafora, Andrei a luat mai multe premii, cel mai important fiind, fără doar și poate, Trofeul prestigiosului festival „Seri melancolice eminesciene”, obținut în iunie, anul trecut, ca urmare a deliberării unui juriu condus de legendarul Relu Oneaga. Cu sinceritatea și smerenia care-l caracterizează, Andrei este de părere că acel premiu nu i se cuvenea și că au fost alte trupe mai bune.
Purtarea sa discretă nu a făcut din el o vedetă a școlii noastre, dar cu siguranță va da roade pe termen lung.