Mi s-a cerut să aștern în cuvinte un gând referitor la trupa de teatru Alter. După doi ani petrecuți printre cei din această trupă, prefer să nu o numesc așa, prefer să-i zic: locul unde râd, zâmbesc și mă simt într-adevăr înțeleasă, pentru că Alter e o adevarată familie. Bună, sunt Andrada Buliga sau, cum mi se spune după festivalul Lyceum, „Barbie”…
Am străbătut un drum lung de la reînființarea trupei până la momentul în care am avut primul „șnur” al spectacolului, care mi-a dat deplină încredere și m-a făcut să exclam: „Uau!! Chiar se poate…”
Pe parcursul repetițiilor, am avut clipe în care am vrut să renunțăm, când am crezut că nu ne putem atinge visul și că este mult prea grea presiunea care apăsa pe fiecare dintre noi. Cu toate acestea, nu am dat înapoi, ci am aflat forța să ne revenim, fiecare în sine și fiecare în celălalt.
Am reușit să cucerim premiul al II-lea la festivalul Lyceum cu oameni care nu au pășit niciodată până atunci pe scenă, cu oameni pe care încercam să-i liniștesc în spatele cortinelor cu o îmbrățișare și o vorbă bună.
A urmat apoi festivalul „Neghiniță” din Bacău. Am crezut că nu voi mai reuși să urc pe scenă, fiind victima unui accident cu motorul. M-am ridicat însă și am ajuns să joc cu leziuni în anumite zone ale picioarelor – doar pentru a ne distra; și chiar așa a fost. Am obținut premiul I fără să avem vreo așteptare.
Am participat, la finalul lunii trecute, și la festivalul „Sus cortina”, la Dorohoi, unde juriul condus de maestrul Marius Rogojinschi ne-a înmânat premiul pentru cel mai armonios grup.
Dincolo de premii și dincolo de ceea ce ați putut vedea fiecare în spectacolele noastre, există însă un spirit aparte pe care-l împărtășim toți cei din Alter. Pentru că Alter nu este doar o trupă care alege o piesă și o pune în scenă, ci este locul în care vrei să te întorci ori de câte ori ai ocazia – și atunci când ai o bună dispoziție, dar mai ales atunci când îți este greu. Suntem o familie!
ANDRADA BULIGA
clasa a X-a B