Banchetul absolvenților, 2007.

8 iulie 2021… Domnul profesor Romeo Lehăduș ar fi împlinit 68 de ani…

Fire boemă, jovial, spontan, subtil și întotdeauna ascuțit în replici, ne-a bucurat și ne-a înseninat prin prezența sa, ani la rând, în cancelaria Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga” din Botoșani.

Elevii l-au perceput ca fiind foarte sever și intolerant la început, pentru ca apoi să-l descopere blând, înțelegător și iertător.

Sub platoșa de severitate aspră pe care o afișa, se ascundeau, desigur, o sensibilitate și o generozitate greu de intuit.

Personalitatea sa puternică a dat viață și culoare existenței noastre, ne-a bucurat, ne-a înveselit, ne-a creat întotdeauna o stare pozitivă.

Sobru și relaxat în același timp, sever și blând, profund, dar cu un simț al umorului greu de egalat, domnul profesor Romeo Lehăduș ne-a fost coleg, prieten, partener de dialog sau lider.

Astăzi, distinsul profesor Romeo Lehăduș ar fi împlinit 68 de ani.

Dumnezeu să-l facă părtaș bunătăților celor veșnice, așezându-l printre cei drepți!

COLEGII


Cursul festiv, 2013.

Cuprinsă de tristețea veștii că domnul diriginte nu mai este printre noi, zâmbesc totuși, pentru că mi-a fost dat să mă bucur de prezența lui aproape zi de zi, timp de 4 ani, timp în care a contribuit la formarea mea și a colegilor mei cu severitatea lui caracteristică, cu un umor deosebit și foarte multă pasiune.

Domnule diriginte, dacă la absolvire spuneați: „12 E, cu siguranță nu am să vă uit!”, astăzi, cu nostalgie, regret și respect etern, vă promitem, la rândul nostru: „Domnule diriginte, cu siguranță, nu o să vă uităm!”

ALEXANDRA AGAFIȚEI

Sub aparențele lui severe avea o inimă mare.

A avut un impact deosebit în viața mea. M-a făcut să îmi iau mai în serios școala și să mă gândesc ce vreau sa fac pe viitor. Dacă nu era el, probabil nu eram acum programator, chiar dacă dumnealui preda chimia.

Când m-am transferat de la științe ale naturii la mate-info, a înțeles și mi-a zis în glumă: „Ștefan, m-ai trădat, dar oricum, până și câinele meu știe mai multă chimie ca tine”. Avea dreptate…

MONICA-ELENA ȘTEFAN

Domnul Lehăduș era diferit de profesorul clasic. Reușea în același timp o apropiere autentică de elevi, dar și o distanță și un respect necesare rolului de profesor. Nu a insistat sau nu a forțat pe nimeni să învețe chimie; într-un mod mai mult sau mai puțin tacit, am agreat împreună că nu toți sunt pentru chimie și chimia nu e pentru toți. Însă a fost acolo pentru cei care erau pasionați, care își doreau să învețe, sau care știau că vor avea nevoie de chimie în viitoarea carieră.

Reușea întotdeauna să creeze o atmosferă plăcută prin stilul amuzant de a preda, fără să rateze oportunitățile de a folosi ironia sau comicul de situație. Tocmai de aceea orele de chimie nu erau niciodată un stres, ci din contră, ore la care și cel ce înțelegea chimie, și cel ce nu înțelegea participau cu drag și puteau spune că au avut „un timp de calitate” (raportat la ce putea însemna un timp de calitate în liceu: cunoștințe sau amuzament).

Cum spuneam și la început, l-am perceput pe domnul profesor ca fiind diferit, poate un pic anti-sistem, însă stăpân pe tot ce înseamnă calitatea de profesor, de la cunoștințele specifice materiei la relația cu elevii. Iar pe lângă acea siguranță descrisă anterior, se simțea o degajare, care pe unii i-au făcut să îl ia pe domnul Lehăduș drept model de succes.

Mi-a părut rău să aud această veste tristă despre el. Condoleanțe tuturor celor ce i-au fost foarte apropiați!

LIVIU MACSIM