Skip to main content

Prietenie fără vârstă

În curtea școlii era mereu veselie. Copiii din clasa a II-a B alergau, râdeau și se jucau, dar îi priveau mereu cu admirație pe elevii din clasa a VII-a B. Păreau atât de mari, de deștepți și de curajoși!


Într-o zi, doamna învățătoare le-a spus că urmează Ziua Cititului Împreună și i-a întrebat:
– Ce-ați spune dacă ați citi alături de colegii mai mari?
– Ar fi grozav! a exclamat Teo. Poate așa ne împrietenim cu ei și ne învață lucruri interesante!

Așa că elevii mici au scris o invitație frumoasă, plină de culori și desene: „Vrem să citim împreună! Ne ajutați să descoperim povești grozave?”
Când au văzut invitația, cei mari s-au privit între ei, nesiguri.


Așa că, în ziua cea mare, elevii din clasa a VII-a B s-au așezat alături de cei din clasa a II-a B, fiecare formând o echipă. Unii citeau cu glas tare, alții interpretau personajele cu voci haioase, iar alții își împărtășeau poveștile preferate.


La final, toți erau încântați. Cei mici învățaseră cuvinte noi, iar cei mari își aminteau cât de frumos era să descoperi lumi prin lectură.
– A fost cea mai frumoasă zi! zâmbi Sabina.
– Ar trebui să facem asta mai des! spuseră Sofia și Gabi.
– Mă simt așa de emoționată și fericită că suntem aici împreună! șopti Ioana.


Și astfel, Ziua Cititului Împreună nu a fost doar despre cărți, ci despre prietenii noi, despre bucuria de a împărtăși și despre puterea poveștilor de a apropia oamenii, indiferent de vârstă.

Sfârșit.

prof. înv. primar LOREDANA CIUBOTARIU

prof. înv. primar IULIA LUPU

 

Iulia Lupu, Loredana Ciubotariu, proiecte, Ziua Internațională a Cititului Împreună

Ziua Internațională a Cititului Împreună, sărbătorită la Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga”

Ziua Internațională a Cititului Împreună (ZICI) este o zi în care se sărbătorește puterea de a citi, cu voce tare, împreună. Contactul cu poveștile conduce la dezvoltarea gustului pentru frumos, la îmbogățirea vocabularului, la creativitate. Astfel, copiii învață, din povești, să deosebească binele de rău, adevărul de minciună și vor deveni mai atenți și mai sensibili la cei din jurul lor.

Ziua Internațională a Cititului Împreună, creată de o organizație nonguvernamentală din New York şi marcată în prima zi de miercuri a lunii februarie, atrage atenția asupra beneficiilor cititului împreună cu alți membri ai comunității.

Proiectul de activitate „Îmi ZICI o poveste?”, organizat cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaționale a Cititului Împreună (ZICI), vizează promovarea lecturii și sublinierea importanței cărților în rândul elevilor clasei I B Step by Step de la Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga” Botoșani și preșcolarilor din grupa mijlocie, Broscuțele vesele, din grădinița parteneră, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 23, Botoșani.

Cadrele didactice coordonatoare de la cele două instituții școlare, prof. învățământ preșcolar Florina Coșuleanu, prof. învățământ preșcolar Silvia Belciu, prof. învățământ primar Mihaela Pînzariu, prof. învățământ primar Andrada Corduneanu, au pornit de la lectura unei povești care l-a avut ca protagonist pe Marele Alb, Olaf, ce i-a învățat pe copii despre bunătate și despre faptul că a fi unic este minunat și i-a determinat pe copii să descopere găsirea puterii în imperfecțiuni. De asemenea, printr-un joc de ghicitori și măști organizat de elevi, preșcolarii descopereau, în aplauzele tuturor, personaje din povești cunoscute. Activitatea a fost și un prilej de a sărbători prietenia copiilor prezenți, de a cânta și de a se distra alături de mascota Olaf.

Proiectul s-a finalizat cu bucurie și cu înțelegerea faptului că lectura este benefică, cuvintele având o putere magică, dar și cu promisiunea că se vor revedea pentru a da naștere din nou schimbului de energie bună și de idei creatoare care i-a încărcat si i-a entuziasmat pe toți cei prezenți.

Prof. înv. primar MIHAELA PÎNZARIU

Prof. înv. primar ANDRADA CORDUNEANU

Andrada Corduneanu, Mihaela Pînzariu, proiecte, Ziua Internațională a Cititului Împreună

Cei cu inima română

Astăzi, cu ocazia celebrării Unirii Principatelor Române, elevii clasei a II-a B au avut parte de activități deosebite pentru a marca acest moment important din istoria noastră. Au învățat despre importanța Unirii de la 1859 și despre rolul lui Alexandru Ioan Cuza.

De asemenea, au dansat Hora Unirii, simbol al solidarității și al bucuriei, și au discutat despre valorile care ne unesc ca popor. După aceste momente speciale, copiii s-au bucurat de o masă cu produse tradiționale, care le-au plăcut foarte mult și le-au oferit ocazia să descopere gusturile autentice românești.

Ne dorim ca aceste activități să le inspire dragostea pentru istoria, tradițiile și valorile noastre naționale.

Prof. IULIA LUPU

Prof. LOREDANA CIUBOTARIU

Iulia Lupu, Loredana Ciubotariu, Unirea Principatelor

Pledoarie pentru Cris și pentru noi

Luni începe școala. Sunt ani de zile de când mă salut cu elevii mei înaintea festivității, cu unii mai cordial, cu alții mai formal. Sunt unii pe care îi văd an de an vorbind, povestind, bucurându-se de prieteni. Și întotdeauna, de 12 ani încoace, e Cris. Atent, delicat, cuviincios și extrem de sociabil. Se bucură de compania oamenilor, argumentează cu pasiune, pledează pentru toleranță și drepturile tuturor. Întotdeauna cu un discurs pertinent, extrem de bine argumentat și mai ales … cuminte. Niciodată agresiv, niciodată dominant, niciodată vulgar sau egoist. Nu ai cum să nu-l remarci, e o prezență frumoasă, un tânăr la care privești cu drag.
Dar …
La festivitatea de anul acesta Cris nu va fi. Pentru prima data de 12 ani încoace noi nu ne vom saluta cu Cris. Pentru că acest adolescent frumos, elegant, bun și blând e pe un pat de spital, desfigurat de niște bătăuși care au un nume și împart orașul cu noi. Singura greșeală a lui Cris în noaptea de 31 august a fost că a mers pe același drum spre casă pe care mai mersese de un milion de ori, crezând în oameni, crezând în rațiune și bun simț. Și dintr-o data … încolțit, hăituit, pus la pământ și umilit, lovit cu ură și sete de sânge! Niciun cuvânt nu l-ar fi putut salva pentru simplul motiv că nu vorbește aceeași limbă cu atacatorii lui! Vă puteți imagina groaza din ochii lui, spaima și neputința, vă puteți imagina sufletul gol fără răspuns la întrebarea „unde am greșit?” Pentru că acest adolescent frumos și curat avea tot dreptul să meargă spre casă la ora 1 noaptea în orașul lui, cu prietenii lui, venind de la acea petrecere de la care ar veni orice tânăr de 18 ani. Pentru că e dreptul lui și pentru că știe că cineva veghează pentru dreptul lui, și al meu, și al tău!
Și totuși …
Da, au fost identificați, interogați, amendați făptașii! Perfect, așa e firesc, acesta e demersul legal. Vor mai continua cercetările, își vor mai urla și alții neputința, vor fi și mai mulți cei care vor spune „mi s-a întâmplat și mie”. Și apoi? … Liniște, razii, acalmie … până când uităm și se întâmplă din nou. O nouă victimă, alte întrebări, aceleași răspunsuri. Pentru că asta nu e soluția, e doar parte din ea. Soluția e în noi toți, în a înțelege că povestea celui căzut, lovit cu bestialitate, poate fi povestea oricărui dintre noi. Soluția e în a avea curajul de a spune, de a cere o lege fermă și aplicarea ei și mai fermă. Soluția e de a respecta spațiul și dreptul fiecăruia și, mai ales, de a descuraja orice formă de violență încă de la primii ani petrecuți în familie și școală. Soluția e în lege și educație. Soluția e în prevenție și monitorizare.
Tot ce îmi doresc este ca elevii și copiii noștri și ai voștri să ajungă cu bine la școală și înapoi acasă, să poată circula în siguranță prin centrul istoric al orașului, pe Pietonalul Transilvaniei, în Parcul Tineretului, în Parcul Curcubeului sau oriunde în orașul acesta. Să se bucure fără frică de orașul lor și de compania oamenilor frumoși din viața lor. Să se simtă protejați și vegheați. Să poată alege în siguranță să studieze și la acest liceu care are o poziție periferică și care este foarte aproape de aceste puncte fierbinți ale urbei noastre. Cris nu e singur! Noi toți suntem Cris! Liceul Pedagogic e Cris! Școala botoșăneană e Cris! Iar familia lui Cris e cea care a avut curajul să vorbească, să întrebe, să caute răspunsuri și să arate cu degetul! Nu doar pentru Cris, pentru noi toți!
Și, în final, să nu uităm că marea diferență o face educația. Toleranța, respectul, bunul-simț și simțul civic. În rest, e doar eșec – al educației, al legii, al familiei, al nostru …

Prof. Mirela Sănduleanu, profesoara lui Cris și directorul LPNI Botoșani

Florin-Cristian Alexuc