Spiridon Orlovschi, elev în clasa a XI-a D, lansează o carte-eveniment: Stând la răscruce – Incursiune în muzica afro-americană. „Panglica” festivă va fi tăiată în această sâmbătă – 20 octombrie a.c. – la Muzeul Județean, în Sala Oglinzilor, unde sunteți așteptați cu mic, cu mare, la orele 11.
Lucrarea lui Spiridon Orlovschi, apărută la Editura Quadrat din Botoșani, este o premieră editorială în spațiul românesc, fiind întâia cercetare de anvergură în domeniu.
Nu recenzăm acum cartea, neavând competența să-l corijăm pe enciclopedul autor, dar, înainte de a face revista presei locale, ne permitem o sugestie pentru o viitoare reeditare: poate că ar fi de dorit ca, pe lângă cele trei direcții investigate – Muzica blues, Muzica soul, Muzica reggae -, să se adauge o a patra, cântecul negro spiritual, spre a se evita remarcile neplăcute privitoare la duhul care a inspirat muzica afro-americanilor ultimului secol.
🎸
DIN PRESA LOCALĂ
monitorulbt.ro, 16 octombrie a.c.
Muzeul Judeţean va găzdui sâmbătă începând cu ora 11 în Sala Oglinzilor lansarea cărţii „Stând la răscruce – Incursiune în muzica afro-americană”, de Spiridon Orlovschi.
Lucrarea este o sinteză a fenomenului muzical elaborat de populaţia de origine afro-americană, prezentând genuri muzicale precum blues, soul, reggae și ramurille acestora, aşezate cronologic.
„Pe cititorul de rând, necunoscător al genului muzical, îl poate trimite în arhivă pentru a căuta muzica propusă în carte şi îl poate face curios pentru audiție. Iar pentru cititorul cunoscător de blues, este o reamintire plăcută a unor interpreți, discuri și piese muzicale de mult uitate. În acestă carte recunoștem pasiunea pentru citit, cercetat, ascultat, într-un cuvânt: documentare”, a declarat Relu Oneaga, de la Memorialul Ipotești, apropiat al autorului cărții.
Somax TV, 17 octombrie a.c.
La numai 16 ani, un adolescent din municipiul Botoșani a ajuns să scrie o carte unicat în România. Se numește Spiridon Orlovschi și la o vârstă fragedă are deja alura unui fin intelectual cu o nevoie stăruitoare de a căuta marile adevăruri în lumea artei. Creația sa, rodul unei munci asidue, se numește ” Stând la răscruce” și face o incursiune inedită în lumea muzicii afro-americane căutând rădăcinile multor genuri muzicale contemporane.
Creația sa este uluitoare și vă invităm să-l cunoașteți pe Spiridon, în cadrul unui material marca Somax Tv.
Muzica afro-americană precum blues, soul,reggae a stat la baza dezvoltării multor genuri muzicale de-a lungul anilor ’70,’80,’90. Mai mult decât atât a influențat creația multor artiști celebri. Din păcate în limba română pentru fanii acestor genuri nu se găsesc lucrări de specialitate bine închegate. Un elev de numai 16 ani din municipiul Botoșani a reușit însă să umple acest gol. Se numește Spiridon Orlovschi, cântă la pian și este pasionat de muzica afro-americană, de rock-roll, country și rock. Și-a descoperit pasiunea însă pentru rădăcinile acestor genuri, în urmă cu doi ani când a cumpărat două albume esențiale pentru înțelegerea acestora.
Ascultând înregistrările și filtrându-le printr-o bogată cultură muzicală și numai, Spiridon a reușit să înțeleagă rădăcinile acestor genuri și influența pe care au avut-o.
Așa s-a născut și dorința de a scrie o carte. Mai ales după ce a încercat să se informeze mai multe despre blues și reggae în limba română. Nu a găsit nimic relevant. A urmat apoi o documentare masivă în limba engleză și concentrarea informației în cartea ”Stând la răscruce-Incursiune în muzica afro-americană”, o lucrarea care prezintă principalele stiluri de bază ale muzici afro-americane și cele mai importante albume.
Totodată Spiridon spune că a fost ajutat și de cunoștințele muzicale pe care le avea.
Dincolo de muzică, Spiridon Orlovschi iubește biologia și își dorește să devină medic. Un medic pasionat de muzica afro-americană.
Cartea ”Stând la răscruce” va fi prezentată la sfârșitul săptămânii pe 20 octombrie la Muzeul Județean de Istorie, Sala Oglinzilor, începând cu ora 11.00.
O problema. Negro spiritual nu este o ramura, ci doar o derivare a soulului si a bluesului. Aceasta este clasificarea corecta, spiritualul fiind o concluzie a spiritualitatii celorlalte stiluri negre
s-ar putea să ai dreptate. totuși, știm din carte că blues-ul a apărut la 1900, iar soul-ul la jumătatea secolului XX. wikipedia ne informează însă că „Gospel Train” a fost publicată în 1872, iar „Swing Low, Sweet Chariot” și „Steal Away to Jesus” sunt compuse „înainte de 1862”. cum ar putea deriva din ceva ulterior?
Împotriva includerii muzicii negro spirituals în Stând la răscruce
Atunci când am realizat încercarea de critică muzicală „Stând la răscruce: Incursiune în muzica afro-americană”, am avut ca reper formele cele mai evoluate ale stilurilor de origine afro-americană reprezentate de gospel, jazz, blues, R&B, soul și reggae, dezvoltând doar trei dintre ele (bluesul, soulul și muzica reggae). Stilul negro-spirituals, de a cărui neincludere am fost învinovățit, își cunoaște forma lui evoluată în creațiile gospel de factură religioasă, adresându-se credincioșilor adunați în bisericile de culoare. Trebuie să recunosc, negro-spirituals (debutat în a doua jumătate a secolului XIX) este o foarte importantă treaptă în dezvoltarea stilisticii blues și jazz. Însă, curentul a fost descins pe măsura trecerii timpului în gospel, acesta reprezentând ultima sa actualizare, promovată în creațiile interpretei de culoare Mahalia Jackson sau a revendului C.L. Franklin, personalități amintite încă din introducerea scrierii mele.
De asemenea, termenul de „negro-spirituals”, ironic, nu desemna un stil negru pur, fiind de fapt o fuziune a elementelor culte est-europene specifice continentului american cu o ritmică de obârșie africană care a realizat compunerea așa-zisului „sound negru”. Prima formație ce a propus stilul unui public larg a fost Fisk Jubilee Singers, întemeiată în 1871, însă, după ani în care a interpretat un amestec de muzică folk cu o tendință negro, s-a profilat spre un stil cu intense răsfrângeri albe, neautentice. Spre dovadă, scriitorul Mark Twain a realizat în 1881 un articol prin care își articula impresia asupra muzicii lor, concluzionând: „și-au pierdut ritmurile sălbatice, armonia barbară, pasiunea… încep să semene cu albii din nord”. Stilul care a actualizat și a readus acel ritm adevărat a fost gospelul, debutat în 1873, la o mică distanță de timp față de negro-spirituals. Acesta a fost în întregime un curent negru, incitant prin patosul intepretării ce îi conferă o accesibilitate universală.
Pe de altă parte, atunci când am realizat și am modelat acest proiect mi-am dorit să surprind acordul dintre afirmarea stilurilor cu ascensiunea pieței discurilor. Nu s-au păstrat din adevăratele creații negro spirituals decât partituri sau clișee ritmice ce își caută interpretări în actualitate. În „Stând la răscruce” am reliefat compunerea și impunerea unor stiluri prin cronicile unor albume apărute în vremea respectivă. Negro-spirituals nu s-a bucurat de creații discografice autentice care i-au dezvoltat afirmarea, noua sa formă, gospelul, fiind bazată pe opera unor artiști consacrați. (Însuși exemplul de cântec la care faceți trimitere este un gospel interpretat de Mahalia Jackson; poate ar fi trebuit să vă interesați înainte de a comenta de prisos)
În cele din urmă, „duhul care a inspirat muzica africanilor din ultimul secol” este prezent în aceeași măsură și în stilurile moderne pe care le-am abordat. Interesant, acest „duh” nu se recunoaște doar în creațiile afro-americanilor, conturându-se în toate compozițiile de bună calitate. Acolo unde există un ritm bine tensionat, spiritul african este prezent, acest element recunoscându-se în piesele unor artiști precum Johnny Cash, The Beatles, Rolling Stones, Pearl Jam, Nirvana, Eminem și, de ce nu?, Coldplay sau One Republic. Spiritualitatea în ritm și linie melodică a fost trăsătura care a stat la baza cărții, acesta fiind elementul de influență neagră care constituie un punct de plecare și în sunetul zilei de astăzi, modelând structura melodică a muzicii contemporane și, nu în ultimul rând, conferind viabilitate variațiunilor ei.